Ridicăm casa. Nu, nu pe cea veche, una nouă. Da, o folosim și pe cea veche, folosim lemnul bun la structură și la mobilier, dar mai folosim și baloți de paie, lut, piatră, beton la fundație, niște cărămidă.

DE CE am luat decizia aceasta:

  • Nevoile actuale sunt altele decât cele de pe vremea când a fost construită casa veche.
  • Din lemnul casei vechi, mult este inutilizabil, oricum trebuie completat, trebuie izolat.
  • Am gândit în perspectivă, pentru când ne cresc copiii și au nevoie de independentizare. Și de noi, și între ei.
  • Încercăm să ne optimizăm viața în perspectivă, să ne facem socotelile pe termen lung. Vrem să construim o casă care să răspundă nevoilor pe măsură ce ele se vor schimba, măcar pe direcțiile previzibile în viitorul scurt și mediu.
  • Am optimizat forma și poziționarea pentru terenul nostru, astfel încât priveliștea, forma terenului, modul în care bate soarele pe parcursul anului, să fie cât mai bine folosite în avantajul nostru.
  • Am învățat din experiența celorlalți vulturi de prin zonă, din provocările lor pe parcursul iernii. Se pare că iarna e și mai iarnă acolo. Iar la noi, în vârf de deal, ne vom plăti liniștea și colțul de Rai cu vânturi, arșițe vara, ierni grele și, evident, mult mult noroi :))
  • Am optat pentru o suprafață care să răspundă nevoilor noastre, dar să fie minim necesară. Un exemplu în această direcție este podul: avem nevoie de spațiu pentru camere de copii, dar un etaj în plus, cu tot ce ar presupune, era prea mult. Am decis că o mansardare a podului e suficientă, și foarte cochetă în același timp!
  • Factorul decisiv: avem ajutor. Îl țineți minte pe Bogdan, voluntarul care a trăit alături de noi experiența din Maramureș? Ei bine, a rămas aproape de noi și ne-a încurajat să optimizăm casa, oferindu-și cunoștințele și experiența. Luni de zile a făcut și refăcut schițe, pe hârtie și în programe de proiectare, am trecut împreună prin zeci de variante și aspecte, pentru a optimiza raportul dintre nevoi și costuri. Fără el, nu puteam face noi proiect, nici face cu altcineva. Ne era foarte greu să ne angajăm la a construi singuri un astfel de proiect, fără implicarea directă a lui Bogdan și în execuție. Cum ziceam aici, trăirea de la Sighet a fost una intensă, care a creat legături puternice, prietenii solide.

A fost o toamno-iarnă lungă pentru noi. Dar se pare că (de data asta) chiar vine primăvara și ne putem lansa în acțiune.

Casa arată mirobolant acum, pe calculator. După ce o și ridicăm pe structură de lemn, pereți de baloți, tencuială de lut, părți de cărămidă și piatră, fundație de beton, îi facem modele frumoase în lemn, îi modelăm și lutul, îi pictăm pereții, va fi, cu adevărat, Cuibul nostru de Vulturi, pe vârf de deal, lângă pădure. Unde vom avea casa plină de prieteni și unde visăm să facem multe, multe activități cu oameni frumoși!

Inaugurăm azi, împreună cu voi, Noul sezon Cuib de Vulturi! Dați CLICK AICI pentru prezentarea oficială.

 

 

Lasă un comentariu