Construim casă naturală optimizată

Ridicăm casa. Nu, nu pe cea veche, una nouă. Da, o folosim și pe cea veche, folosim lemnul bun la structură și la mobilier, dar mai folosim și baloți de paie, lut, piatră, beton la fundație, niște cărămidă.

A trăi viața în ritmul ei

A trecut ceva vreme de când casa noastră este sus la Cuib. Dar a rămas încă o grămadă de lemne. Între timp, am învățat ceva important.

Acuma chiar am dat jos casa!

Ne-a luat 3,5 zile să demontăm casa veche de lemn și încă jumate să încărcăm tirul. Adică patru zile pline ochi de muncă salahorică, în caniculă de 40 grade la umbră, praf, apoi vijelie și grindină, di tăte. 3 oameni ca bază, +2 sau +3 muncitori de prin zonă, în funcție de zi. Unele lemne s-au compromis, altele erau compromise, o să vedem când le punem la loc care e situația de facto. Și am aflat că de fapt e la a doua mutare căsuța noastră ….. iar primul care a ridicat-o la loc nu știa foarte bine ce face, dar a ridicat-o într-o săptămână, el cu o femeie doar ca ajutor. Apoi femeia a tencuit-o cu lut și casa a fost numai bună de locuit, până la un scurtcircuit care a pârjolit și afumat tencuiala de lut. 

Demontăm casa din Sighet!

Luni, 11 Iulie, începem aventura aventuroasă, demontăm căsuța noastră din Sighet ca să o aducem la Cuib. Va dura undeva între 4 și 6 zile demontatul – nu știm exact, că na, facem prima dată extravaganțe de-astea!

Cine e în chef de aventură, să sară-n sus! Vara asta vulturii fac lucruri inedite: demontat casă de lemn, remontat casa, adăugat târnaț, tencuit cu lut, sobe de cine știe ce feluri. Dacă vrei să participi la demontat – Sighet, la remontat – lângă Cluj, sau poate vrei să dai o mână de ajutor pe parcurs, la ce urmează, scrie-ne!

Primele nopți la Cuib și etapa 0

Am dormit primele nopți (deocamdată cu cortul), la noi lângă pădure. Au fost pline de oameni, animale și palpitații, au fost primele și urmează muuuulte. Ne-au hrănit sufletul zilele și nopțile astea, dar emoțiile trăite nu au fost numai edenice. Pentru că viața nu e monocromă, sunt atâtea culori și nuanțe!

Transformări – ce e acum și ce va fi

Acum e o pajiște superbă, vălurită, la marginea pădurii. Stau și ascult gălăgia liniștii din locul unde va fi târnațul meu. Dar deocamdată stau pe iarbă, în jur văd doar iarbă presărată cu flori, clocotindă de gâze. Sorb tot ce e acum pe ochi, nări și urechi, să îmi aduc bine aminte. Pentru că nu va mai fi niciodată așa, odată ce băgăm prima dată coasa în iarbă. Nu poți ridica o casă pe iarbă….. Dar va fi altfel. Iar pădurea va rămâne lângă noi restul vieții noastre. 

Cum ne-am cumpărat casa

Auzisem de mult de Dănuț Hotea, voinicul din Maramu’ care mută case vechi și le ridică sau le transformă pentru clienți, văzusem poze de la căsuța lui cochetă. De la el era și primul pont de casă, cel care ne-a hotărât decizia, dar care a dispărut pe când am sunat noi. Am aflat de la el că mai are case de vânzare, că ni le poate arăta (una care ni s-a părut excelentă pentru noi era la 3.000 euro), dar că e foarte prins cu lucrările prin țară și ajunge greu acasă, fără timp suficient pentru shopping de case. Dintr-o săptămână într-alta, am trăit câteva luni în expectativă. Până la urmă am primit un termen: de Paște până și ocupatul Dănuț venea acasă.