Acum e o pajiște superbă, vălurită, la marginea pădurii. Stau și ascult gălăgia liniștii din locul unde va fi târnațul meu. Dar deocamdată stau pe iarbă, în jur văd doar iarbă presărată cu flori, clocotindă de gâze. Sorb tot ce e acum pe ochi, nări și urechi, să îmi aduc bine aminte. Pentru că nu va mai fi niciodată așa, odată ce băgăm prima dată coasa în iarbă. Nu poți ridica o casă pe iarbă….. Dar va fi altfel. Iar pădurea va rămâne lângă noi restul vieții noastre. 

Da, ne dorim să salvăm cât mai mult din ce e azi acolo, fix așa cum e. Dar iarba va fi evident întreruptă de construcții, de poteci, de grădină, de cine mai știe ce. Iar liniștea își va schimba consistența: prima dată vor apărea sunete dure de muncă la casă, apoi se vor amesteca peste textura de acum și chiote de copii, cotcodăcitul găinilor, lătratul câinelui, zumzăitul albinelor. Râsete și povești. Cu timpul, dealul ăsta va deveni leagăn pentru trei familii, loc de muncă, loc de joacă, loc de trai, decorat și de mâna omului, nu numai de mâna Domnului.

Va fi altfel, foarte curând se va înfige prima lopată în pământ. Pregătim necesarul pentru fundație. Dar până atunci, mă bucur de dealul ăsta așa cum e, îl privesc și îl ascult cu atenție.

Pajiște lângă pădure

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Transformări – ce e acum și ce va fi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s